După cearta de aseară de la telefon, el venise la uşa ei. Ea îl pofti înăuntru. Dpuă cateva minunte de tăcere începuse între ei un război de cuvinte care mai de care mai urate .. După cateva minute de ceartă ea începuse să radă fară oprire.
A râs, a râs aşa de tare încat el nu a vrut să creada că ea i-a cerut să plece. Nu-i suporta ironia, care din păcate o caracteriza în cearta lor mai tot timpu` .
- Plec, s-a terminat! Să ştii ca de data asta o fac pentru todeauna.
- Pleaăăăăăăăăă! Că ştiu că e pentru todeauna, doar eu ţi-am cerut-o. Vocea ei suna ironic.
- Plec!
- Nu ai plecat înca, ce aştepţi, invitaţie specială?
- Pleacă, doar ea te aşteaptă!!!
Şi a inchis uşa în spatele lui, în timp ce ea îşi amintise vechea promisiune.
Că dacă unu-l cade, cade aman2!
Ca dacă unul pleacă, pleaca aman2
Ea rămasese singura într-un colţ al camerei întunecat, îşi stergea fiecare lacrimă si o strangea în pumni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu