Şi poate cândva o să citeşti din întâmplare aceste rânduri, în care aş vrea să fi ce nu mai eşti.E aiurea pentru că deşi a trecut atâta timp mi-e dor de tine, de noi două împreuna, ca şi cum nimic din ceea ce ne desparte acum, nu mai este.. Ar fi fost atât de simplu atunci sa nu pleci, sau cel puţin dacă totuşi ai fii plecat, măcar să te fii întors pentru o clipă, să vezi că m-ai lăsat in urmă, să vezi cum număram zilele, până şi nopţile, sperand c-ai să te-ntorci măcar pentru mine dacă nu pentru restul... Să fii fost ca la început aceeleaşi noi ca întodeauna de nedespărţit... Măcar să-mi fii spus că nu din vina mea ai plecat, poate acum nu m-aş mai simţi aşa de vinovată ca şi acum.. Că măcar acum după atata timp mi-ai simţit măcar o clipă lipsa, cum eu ţi-am simţit lipsa în fiecare zi, şi te-am văzut în fiecare persoană...Aş vrea să ştiu că ai vărsat măcar o lacrimă pentru absenţa mea, cum şi eu am vărsat mii de lacrimii crezând că aşa poate te-aş aduce înapoi ..
Din cauza ta acum urăsc multe lucruri care-mi amintesc de tine .. Numai pentru că te-am iubit.. Şi în al doilea rând urăsc faptul că nu te pot uita la fel de uşor cum ai făcut-o tu. Cel puţin mie mie-e imposibil să las trecutul în urmă, să pun punct şi să scriu un nou capitol despre noi, sau cel puţin aş vrea să rescriu finalul..
Imi amintesc de tine, de noi, de tot ce a fost şi nu va mai fii .. şi toate astea din cauza că pentru tine au contat mai mult ceilalţi decât mine. Aici lângă mine era locul tău, aici aş fii fost mereu în preajma ta, dar ai plecat.. Mi-e dor de toate, dar cel mai tare mi-e dor de tine, de noi, dar in aceelasi timp simt că te urăsc pentru tot.
...Şi ştiu că poate cândva vei trece pe aici .. Şi ştii foarte bine că despre tine e vorba. ..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu